Cablurile de fibră optică sunt alcătuite din milioane de fire mici, asemănătoare părului, de sticlă și plastic legate împreună. Aceste fire mici transmit 0s și 1s care alcătuiesc datele transmise folosind impulsuri luminoase.

Este utilizat în principal pentru comunicațiile de mare viteză, cum ar fi internetul în bandă largă și rețelele de telecomunicații.
Fibra optică oferă avantaje precum viteze mari de transmisie, lățime de bandă mare, atenuare redusă a semnalului și imunitate la interferențe electromagnetice.

Fibrele optice pot fi clasificate în diferite categorii pe baza unei varietăți de criterii, inclusiv structura, compoziția și aplicarea lor. Iată câteva categorii comune de fibră optică :

Fibre singlemode (singlemode) :
Fibrele monomodale, cunoscute și sub numele de fibre monomodale, permit unui singur mod de lumină să treacă prin miezul fibrei. Acestea sunt utilizate în principal în aplicații pe distanțe lungi și de mare viteză, cum ar fi rețelele de telecomunicații pe distanțe lungi și legăturile prin fibră optică între orașe.

Fibre multimode (multimode) :
Fibrele multimode permit trecerea mai multor moduri de lumină prin miezul fibrei. Acestea sunt utilizate în aplicații pe distanțe scurte și de mare viteză, cum ar fi rețelele locale (LAN), legăturile inter-clădiri, aplicațiile cu fibră optică în centrele de date și multe altele.

Fibre de dispersie offset (LSD) :
Fibrele de dispersie offset sunt proiectate pentru a minimiza dispersia cromatică, ajutând la menținerea integrității semnalului pe distanțe lungi la rate de biți ridicate. Acestea sunt utilizate în sistemele de telecomunicații pe distanțe lungi și în rețelele de fibră optică de mare viteză.

Fibre de dispersie non-offset (NZDSF) :
Fibrele de dispersie non-offset sunt proiectate pentru a minimiza dispersia cromatică pe o gamă largă de lungimi de undă. Acestea oferă o dispersie mai mică decât fibrele cu dispersie offset, ceea ce le face potrivite pentru aplicații de transmisie de mare viteză pe distanțe lungi, cum ar fi rețelele de telecomunicații cu fibră optică.

Fibre de plastic (POF) :
Fibrele optice din plastic sunt fabricate din materiale polimerice, mai degrabă decât din sticlă. Acestea sunt mai ieftine de produs decât fibrele de sticlă, dar au o lățime de bandă mai mică și sunt utilizate în mod obișnuit în aplicații pe distanțe scurte, cum ar fi rețelele locale (LAN), conexiunile audio-vizuale și aplicațiile industriale.

Fibre optice acoperite cu metal (PCF) :
Fibrele optice acoperite cu metal sunt acoperite cu un strat de metal care limitează lumina la miezul fibrei. Acestea sunt utilizate în aplicații specifice, cum ar fi senzori cu fibră optică, lasere cu fibră optică și sisteme de comunicații de mare putere.

Miez :
Miezul este inima fibrei optice prin care se propagă lumina. Este de obicei fabricat din sticlă sau plastic și are un indice de refracție mai mare decât teaca de placare care îl înconjoară. Acest lucru permite luminii să se propage prin miez prin reflexie internă totală.

Teacă de placare (placare) :
Teaca de placare înconjoară miezul fibrei optice și este de obicei compusă dintr-un material cu un indice de refracție mai mic decât miezul. Ajută la limitarea luminii în interiorul nucleului prin reflectarea razelor de lumină care încearcă să scape din nucleu.

Strat de protecție :
Învelișul protector înconjoară teaca de placare pentru a proteja fibra optică de deteriorarea mecanică, umiditate și alte elemente de mediu. Este de obicei fabricat dintr-un material plastic sau acrilic.

Conectori :
La capetele fibrei optice, conectorii pot fi atașați pentru a permite conectarea la alte fibre optice sau echipamente electronice. Conectorii facilitează transferul de lumină și date între fibre sau dispozitive.

Cablu fibră optică :
Mai multe fibre optice individuale pot fi grupate împreună și înfășurate într-o teacă exterioară pentru a forma un cablu de fibră optică. Acest cablu protejează fibrele individuale și le face ușor de instalat și gestionat într-o varietate de medii.

Elemente suplimentare (opțional) :
În funcție de nevoile specifice ale aplicației, elemente suplimentare, cum ar fi armături din fibră de sticlă, înveliș, ecranare metalică, absorbanți de umiditate etc., pot fi adăugate fibrei optice pentru a-i îmbunătăți performanța sau durabilitatea.

Fiber to the Home (FTTH) :
Cu fibră optică la domiciliu, fibra este implementată direct la domiciliul abonatului. Acest lucru permite viteze foarte mari de conectare și lățime de bandă mare. Serviciile FTTH oferă, în general, viteze simetrice, ceea ce înseamnă că vitezele de descărca

RCA

Priza RCA, cunoscută și sub numele de fonograf sau priză cinch, este un tip foarte comun de conexiune electrică. Creat în 1940, se găsește și astăzi în majoritatea caselor. Transmite semnale audio și video. Acronimul RCA înseamnă Radio Corporation of America. Inițial, mufa RCA a fost proiectată pentru a înlocui vechile prize telefonice ale schimburilor telefonice manuale.

re și încărca

RCA

Priza RCA, cunoscută și sub numele de fonograf sau priză cinch, este un tip foarte comun de conexiune electrică. Creat în 1940, se găsește și astăzi în majoritatea caselor. Transmite semnale audio și video. Acronimul RCA înseamnă Radio Corporation of America. Inițial, mufa RCA a fost proiectată pentru a înlocui vechile prize telefonice ale schimburilor telefonice manuale.

re sunt egale.

Fibră către clădire (FTTB) :
În cazul fibrei-la-clădire, fibra optică este dislocată într-un punct central al unei clădiri, cum ar fi o cameră de comunicații sau o cameră tehnică. De acolo, semnalul este distribuit diferitelor case sau birouri prin cabluri Ethernet sau alte mijloace de conectare.

Fibră către cartier (FTTN) :
Cu fibra optică în vecinătate, fibra este implementată într-un nod optic situat într-un cartier sau într-o zonă geografică. De la acest nod, semnalul este transmis abonaților finali prin cabluri de cupru existente, cum ar fi liniile telefonice sau cablurile coaxiale. Această tehnologie este, de asemenea, cunoscută sub numele de DSL over fiber (Fiber to the xDSL - FTTx) sau DSLam.

Fibră la bordură (FTTC) :
În cazul fibrei la nod, fibra este desfășurată într-un punct apropiat de casa abonatului, cum ar fi un stâlp de telefon sau un dulap stradal. De acolo, semnalul este transmis abonaților finali prin intermediul liniilor telefonice existente din cupru pe distanțe scurte.

Aceste tipuri diferite de conexiuni cu fibră optică oferă viteze și performanțe diferite, în funcție de distanța dintre utilizatorul final și punctul de conectare prin fibră, precum și de costurile diferite de implementare. Fiber to the home (FTTH) este considerată cea mai avansată și mai performantă soluție în ceea ce privește viteza și fiabilitatea conexiunii.

O fibră este alcătuită din trei straturi de materiale :

- stratul interior, numit miez
- stratul exterior, numit teacă
- un capac de protecție din plastic, numit tampon

Emisia semnalului luminos :
Procesul începe cu emisia unui semnal luminos la un capăt al fibrei optice. Acest semnal este de obicei generat de o sursă de lumină, cum ar fi o diodă laser sau o diodă emițătoare de lumină (LED

LCD

Culoare celulele sunt pline de tije reglabile, cristale lichide, care determina cantitatea de lumina care trece. LED TV sunt televizoare LCD că am schimbat doar lumina de fundal Miracolul de fineţe Led TV nu este o schimbare reală în tehnologie-acestea sunt întotdeauna LCD TV - dar înlocuirea tuburilor lumina (numit CCFL) de mici alb condus.

), care convertește un semnal electric într-un semnal luminos.

Propagarea în fibră :
Odată emis, semnalul luminos intră în miezul fibrei optice, care este înconjurat de o teacă reflectorizantă numită "teacă de placare". Lumina se propagă prin miezul fibrei prin reflexie internă totală, care menține semnalul închis în interiorul fibrei și previne pierderea semnalului.

Recepția semnalului :
La celălalt capăt al fibrei optice, semnalul luminos este recepționat de un receptor optic, cum ar fi o fotodiodă. Receptorul convertește semnalul luminos într-un semnal electric, care poate fi apoi interpretat, amplificat și procesat de echipamente electronice.

Transmiterea datelor :
Semnalul electric rezultat din conversia semnalului luminos conține datele care trebuie transmise. Aceste date pot fi în formă digitală sau analogică și, de obicei, sunt procesate și direcționate către destinația finală, fie că este vorba de un computer, un telefon, echipamente de rețea etc.

Repetoare și amplificatoare :
Pe distanțe lungi, semnalul luminos poate slăbi din cauza pierderilor optice din fibră. Pentru a compensa aceste pierderi, repetoarele optice sau amplificatoarele de semnal pot fi utilizate de-a lungul căii fibrei pentru a regenera și amplifica semnalul luminos.

Fibra optică, deși revoluționează accesul la Internet și, în cele din urmă, înlocuiește conexiunile DSL, nu este lipsită de defecte. Aduce unele avantaje față de sârma de cupru în ceea ce privește viteza și fiabilitatea.
Cu toate acestea, există puncte de vigilență specifice oricărei tehnologii care utilizează lumina de luat în considerare.

Iată un rezumat al principalelor puncte pozitive și negative ale fibrelor :